După o noapte de somn agitat, o persoană normală s-a transformat într-un gamer îngrozitor. După încă o noapte de somn agitat, îngrozitorul gamer-gânganie s-a transformat în autorul acestor rânduri.  Cam aşa începe, răsturnând, chinuind, modernizând fraza de început a Metamorfozei lui Kafka, articolul meu - o explorare a conceptului de gamer. Imi permit să afirm cu nonşalanţă că, aşa cum un homosexual îşi explorează sexualitatea, un gamer îşi explorează spiritul ludic. Fără dorinţa de a juca, fără imboldul de a purta masca unui personaj într-o altfel de lume, gamerul nu există, sau nu este gamer.
Dacă ştim ce NU este gamerul, atunci ce este el? Au apus de mult vremurile în care un jucător, asemeni câinelui şi inginerului din banc, era creatura aceea cu privire inteligentă, dar care nu putea să se exprime. Gamingul are, ca orice formă de artă, ca orice curent, trei stadii: descoperirea, aprofundarea şi emanciparea.  Și, dacă aceste stadii se oglindesc la nivel personal, diferenţiind jucătorul N00B de cel hard-core (chiar cred că diferenţa dintre jucători este strict una de opinii/viziune şi nu de abilităţi) ele se manifestă şi la nivel universal în tendinţele actuale ale consumatorilor de entertainment digital. Aş putea să afirm fără prea multe dureri de cap că societatea gameristică din prezent se află în înaltul stadiu al emancipării. O singură privire aruncată peste umăr, în scurta şi concentrata istorie a gamingului vă va convinge de acest lucru. Explorarea a început o dată cu jocurile pen&paper, cu timidele jocuri arcade precum PONG şi Space Invaders,  între anii ‘60- ‘70. Aprofundarea s-a concretizat în apariţia consolelor şi a calculatoarelor personale, în dictatura Microsoft cu ale sale sisteme de operare şi s-a finalizat probabil la începutul anului 2000. Toate evenimentele celui de-al treilea mileniu s-au desfăşurat, deci, sub stigmatul unei fierberi tacite. Industria de gaming a ajuns la punctul în care a obosit, a îmbătrânit şi şi-a consumat ideile esenţiale. Și astfel, emanciparea jucătorilor nu s-a definitivat ca o iniţiativă proprie. Pur şi simplu, brusc, gamerul a alunecat în prim plan, în timp ce întregul mecanism al creaţiei s-a amestecat cu griul fundalului. Explozia Internetului şi a comunităţilor virtuale , triumful părerilor, toate conduc către ceea ce eu numesc „Gamer-ul 2.0”, jucătorul care este un factor activ în naşterea noilor jocuri, consumatorul care impune produsele pe piaţă.  Jocurile devin, tot mai evident, nu viziunea producătorului, ci un conglomerat de păreri. Astfel, pe umerii gamer-ului apasă conştiinţa impunerii noilor standarde.

...e gamer-ul Peopleplay
It’s a fact: România a fost în urma trendului mondial de la începutul istoriei (o să dau drept exemplu doar începuturile noastre literare). Când vine vorba despre gaming, din păcate, lucrurile stau la fel de prost – adică se întâmplă cu încetinitorul. Încă trăim într-un Ev Mediu în care părerile sunt citate din articole de specialitate şi în care reacţia este înăbuşită înainte ca ea să apară, de editori “citiţi” şi consideraţi în mijlocul problemei de când lumea.
Peopleplay este aici pentru a face trecerea la acel 2.0 de care vorbeam. Noi dorim doar să dăm înapoi gamerului ce este al gamerului: jocurile. Fără filtre şi fără cenzură. Dacă un review nu miroase a bine, îţi dăm posibilitatea să scrii propriul review. Poţi posta propriile poze, sau propriile filme care să ne compromită părerea. Eşti vizionar? Scrie în blog şi dacă eşti talentat, o să fi la fel de citit ca un editor avizat. Terenul de joacă al gamerului nu mai este doar jocul în sine, ci totul ce ţine de el. E cazul să ieşim din letargie şi părerile sunt primele şi cele mai îndreptăţite să ne aducă la viaţă. Las definirea gamerului un subiect deschis şi aştept să îmi spuneţi voi ce vă defineşte.

Surprinzătorul este o chestiune obişnuită în domeniul jocurilor, dar câteodată, se întâmplă acel ceva miraculos care te surprinde mai surprinzător decât este posibil. Uneori, acel ceva te surprinde surpinzător de bine, alteori -din păcate mai des - te face surprinzător de bolnav cu nervii.

Bunăoară, nici n-a început bine săptămâna că cei de la Warhammer Online ne surprind plăcut cu statuile pe care le pregătesc pentru cei mai vrajnici PvP-işti. Da, nebunii o să ne facă statui, mari de zeci de metri virtuali, impunătoare, situate fix în mijlocul târgului. Toată suflarea Warhammer va şti pe ce ţi-ai jertfit tinereţea, toţi vor vrea să fie ca tine, toţi vor visa că ei vor fi cei care vor ajunge să te înfrângă.  Ce epix-uri, de Phat Lewt se poate compara cu o statuie cât casa de mare? O bilă albă pentru Mythic că ştie să gâdile orgoliul plătitorilor, să le dea un scop bine definit în joc şi să impulsioneze exact lucrul pentru care Warhammer Online există: războiul! /whishful thinking Eu sper ca statuile ăstea să fie disponibile şi pentru IP-uri made in RO....

Pe de altă parte, cum să nu plângi când aflii că programatorii de la StarGate Worlds sunt muritori de foame? Săracii nu şi-au mai primit salariul de  25 de zile and counting, dar măcar angajatorii, anume Cheyenne Mountain Entertainment, ştiu să îi consoleze cu promisiuni duioase de investitori proaspeţi, gata să dea cu milioanele de dolari în burţile lor goale. Cum poate fi un producător în relaţii excelente cu cei de la MGM în asemenea impas financiar? Şi mai ales, cum pot ei promite marea şi sarea cu un titlu precum StarGate Worlds (pe care personal îl aştept cu mare nerăbdare), când nici măcar nu îşi alimentează forţa de muncă? /whishful thinking Măcar ăştia nu se înjură cum au făcut-o românii noştri de la Age of Mourning când s-au prins că milioanele de ROL promise sunt la fel de virtuale ca şi viitorul joc. Pe de altă parte, foamea de la americani nu este egală cu foamea de la noi.  



Bine aţi venit la Alba-Neagra, locul în care plângem de fericire sau râdem de nervi din cauză la lumea asta nebună, nebună a jocurilor....

/whishful thinking Te-a extaziat sau enervat ceva? Spune-mi şi dăm cu ei de pământul pietros sau îmbrăcat în puf, după caz!