+ mod cooperativ sublim
+ imbinarea genurilor RPG si Shooter
+ actiune exploziva din perspectiva 1st person
+ stil vizual aparte
+ sandbox
+ imbinarea genurilor RPG si Shooter
+ actiune exploziva din perspectiva 1st person
+ stil vizual aparte
+ sandbox
- varietatea loot-ului poate fi lipsita de substanta
- stilul vizual poate fi de nisa
- stilul vizual poate fi de nisa
Ati auzit probabil de Gearbox Software, creatorii expansion-ului Opposing Force pentru primul Half Life, responsabili de seria Brothers in Arms si, nu in ultimul rand, portarea pentru PC a lui Halo. La Gamescom, am avut ocazia sa vedem insa noua lor creatie - Borderlands, un joc greu de incadrat intr-o categorie anume. Impreuna cu Randy Pitchford, CEO Gearbox Soft. si o parte din echipa de dezvoltare a jocului, am incercat sa ne lamurim cum sta treaba.
La prima vedere, Borderlands e un 1st person shooter cu influente puternice de RPG, insa dupa primele minute petrecute in joc iti dai seama ca ai de-a face de fapt cu un RPG in toata regula, iar partea de "shooter" e acolo doar ca sa te simti in largul tau. Cand peste alte cateva minute te trezesti cu cel mai bun amic langa tine pe harta, realizezi ca toata distractia sta in coop. Bordelands suporta modul cooperativ pentru un numar de maxim 4 jucatori, care isi pot alege unul din cele 4 personaje disponibile, in fapt clasele din joc: siren, hunter, berserker si soldier.
Lilith (siren) e un soi de vrajitoare post-apocaliptica, alearga cu viteze supraomenesti, se poate face nevazuta si isi ameteste tintele. Mordecai (hunter) e vanatorul desavarsit, alaturi de pusca sa cu luneta si uliul de pe umar. Brick (berserker) e musculosul gastii, specializat in luptele corp la corp, dar si capabil sa incaseze o tona de lovituri. Ultimul de pe lista, Roland (soldier) , e inginerul echipei, poate instala turete si scuturi pe campul de lupta, sau isi poate impusca coechipierii cu healing bullets ( o senzatie cu totul inedita cand le incasezi tu si nu sti daca e "de bine").
Conform spuselor producatorilor, nu vor exista limitari legate de alegerea personajului in modul cooperativ, deci, in principiu, 4 clone vor putea zburda pe harta fara probleme (si nu ne vom putea supara pe primul coechipier care a pus mana pe Lilith). Exista cate 3 skill-tree-uri per personaj, in care se pot investi puncte, castigand abilitati si specializari noi, iar nivelul maxim ce poate fi atins acumuland experienta este 50.
Pentru un loot cat mai variat, Gearbox au dezvoltat ceea ce ei numesc Gear Builder AI, un sistem care combina caracteristici si skin-uri pentru a construi peste 15 milioane de arme in lumea jocului. Acelasi loot respecta conventiile impuse deja in RPG-uri; am gasit obiecte rare, dar si epice (cat se poate de mov), fie cotrobaind prin buzunarele inamicilor, fie deschizand cufere futuristice raspandite pe harta.
La capitolul gameplay, Borderlands sta foarte bine - partea de shooter e executata fara cusur si experienta celor de la Gearbox se vede la tot pasul. Mai important este insa ca aspectul RPG nu influenteaza negativ secventele de actiune, ci din contra. Iti nimeresti inamicii pentru ca ii ai in tinta, nu pentru ca sistemul jocului a dat cu zarul pentru tine; nici "critical hits" nu sunt aleatorii, ci depind de abilitatea ta de a tinti inamicul intr-un punct slab, pe care il poti identifica destul de usor si logic.
La Gamescom am reusit sa vedem 3 misiuni, fiecare cu un obiectiv distinct. In prima, quest-ul parea destul de simplu: sa o vanam pe Skagzilla. Cum insa soparla isi facea veacul intr-o pestera, a trebuit intai sa facem rost de o momeala, plasata nu tocmai convenabil in mijlocul unei tabere de banditi. Lilith a disparut din mijlocul echipei, a reaparut intre banditi si i-a ametit, in timp ce Mordecai si-a ales tintele de la distanta. Ne-am insusit halca de carne si am fugit cu ea catre pestera sa ademenim mini-boss-ul. Lupta a fost grea pana ne-am prins ca punctul slab al Skagzillei era gura deschisa.
De aici, am trecut mai departe in tabara lui Mad Mel, sa-i venim de hac. Usor de zis, greu de facut, in conditiile in care Mad Mel era un fel de camionagiu dement, iar tabara lui era ticsita de hoarde de banditi. De fapt toata misiunea a insemnat o lupta pentru supravietuire in cel mai pur stil Left4Dead (sau Mutant Bash TV-ul din Rage), intr-o arena circulara.
Ultima misiune demonstrata ne-a facut sa intelegem mai bine cum poti naviga lumea uriasa din Borderlands - reteaua Fast Travel. Practic acelasi lucru intalnit in jocurile de la Bethesda, doar ca aici a trebuit sa activam optiunea eliberand teleportoarele din mainile altor banditi, dintre care unii tip "elite", denumiti in acest caz "baddass".
Lumea jocului e un sandbox desavarsit ticsit cu misiuni, iar nivelul de dificultate se ajusteaza automat in functie de cati jucatori sunt prezenti in lumea respectiva. Poti oricand sa explorezi in orice directie, fara limitari, fie pe jos, fie cu ajutorul vehiculelor. Mi-a placut, de exemplu, ca atunci cand doi jucatori impart acelasi vehicul, schimbul de locuri se face din mers, fara a fragmenta actiunea. Daca te-ai plictisit de coop, poti oricand sa pornesti un duel cu unul din coechipieri sau sa vizitezi arene special amenajate.
Grafic, Borderlands sta foarte bine, chiar daca ar putea sa nu fie pe gustul tuturor. Daca nu ati urmarit jocul de-a lungul dezvoltarii sale, trebuie sa stiti ca Gearbox au reununtat de curand la un stil realist (si cam maroniu spun unii), in favoarea unuia mai apropiat de benzile desenate, dar si de atmosfera destul de neserioasa a jocului. Cert e ca engine-ul Unreal 3 isi face treaba, cu peisaje impunatoare si personaje pline de caracter.
Cand l-am intrebat pe Randy care au fost sursele de inspiratie pentru joc, mi-a spus ca doar Diablo 2 i-a mancat peste 300 de ore din viata. Si intr-adevar, Borderlands pare sa imbine tocmai placerile simple si intense tip Diablo, cu o atmosfera post-apocaliptica aparte, elemente de shooter solide si un mod cooperativ aproape imposibil de gasit in jocurile recente.
Borderlands apare in aceasta toamna la sfarsitul lui octombrie pentru PC, XBOX360 si Playstation 3, avand toate sansele sa devina un clasic.
La prima vedere, Borderlands e un 1st person shooter cu influente puternice de RPG, insa dupa primele minute petrecute in joc iti dai seama ca ai de-a face de fapt cu un RPG in toata regula, iar partea de "shooter" e acolo doar ca sa te simti in largul tau. Cand peste alte cateva minute te trezesti cu cel mai bun amic langa tine pe harta, realizezi ca toata distractia sta in coop. Bordelands suporta modul cooperativ pentru un numar de maxim 4 jucatori, care isi pot alege unul din cele 4 personaje disponibile, in fapt clasele din joc: siren, hunter, berserker si soldier.
Lilith (siren) e un soi de vrajitoare post-apocaliptica, alearga cu viteze supraomenesti, se poate face nevazuta si isi ameteste tintele. Mordecai (hunter) e vanatorul desavarsit, alaturi de pusca sa cu luneta si uliul de pe umar. Brick (berserker) e musculosul gastii, specializat in luptele corp la corp, dar si capabil sa incaseze o tona de lovituri. Ultimul de pe lista, Roland (soldier) , e inginerul echipei, poate instala turete si scuturi pe campul de lupta, sau isi poate impusca coechipierii cu healing bullets ( o senzatie cu totul inedita cand le incasezi tu si nu sti daca e "de bine").
Conform spuselor producatorilor, nu vor exista limitari legate de alegerea personajului in modul cooperativ, deci, in principiu, 4 clone vor putea zburda pe harta fara probleme (si nu ne vom putea supara pe primul coechipier care a pus mana pe Lilith). Exista cate 3 skill-tree-uri per personaj, in care se pot investi puncte, castigand abilitati si specializari noi, iar nivelul maxim ce poate fi atins acumuland experienta este 50.
Pentru un loot cat mai variat, Gearbox au dezvoltat ceea ce ei numesc Gear Builder AI, un sistem care combina caracteristici si skin-uri pentru a construi peste 15 milioane de arme in lumea jocului. Acelasi loot respecta conventiile impuse deja in RPG-uri; am gasit obiecte rare, dar si epice (cat se poate de mov), fie cotrobaind prin buzunarele inamicilor, fie deschizand cufere futuristice raspandite pe harta.
La capitolul gameplay, Borderlands sta foarte bine - partea de shooter e executata fara cusur si experienta celor de la Gearbox se vede la tot pasul. Mai important este insa ca aspectul RPG nu influenteaza negativ secventele de actiune, ci din contra. Iti nimeresti inamicii pentru ca ii ai in tinta, nu pentru ca sistemul jocului a dat cu zarul pentru tine; nici "critical hits" nu sunt aleatorii, ci depind de abilitatea ta de a tinti inamicul intr-un punct slab, pe care il poti identifica destul de usor si logic.
La Gamescom am reusit sa vedem 3 misiuni, fiecare cu un obiectiv distinct. In prima, quest-ul parea destul de simplu: sa o vanam pe Skagzilla. Cum insa soparla isi facea veacul intr-o pestera, a trebuit intai sa facem rost de o momeala, plasata nu tocmai convenabil in mijlocul unei tabere de banditi. Lilith a disparut din mijlocul echipei, a reaparut intre banditi si i-a ametit, in timp ce Mordecai si-a ales tintele de la distanta. Ne-am insusit halca de carne si am fugit cu ea catre pestera sa ademenim mini-boss-ul. Lupta a fost grea pana ne-am prins ca punctul slab al Skagzillei era gura deschisa.
De aici, am trecut mai departe in tabara lui Mad Mel, sa-i venim de hac. Usor de zis, greu de facut, in conditiile in care Mad Mel era un fel de camionagiu dement, iar tabara lui era ticsita de hoarde de banditi. De fapt toata misiunea a insemnat o lupta pentru supravietuire in cel mai pur stil Left4Dead (sau Mutant Bash TV-ul din Rage), intr-o arena circulara.
Ultima misiune demonstrata ne-a facut sa intelegem mai bine cum poti naviga lumea uriasa din Borderlands - reteaua Fast Travel. Practic acelasi lucru intalnit in jocurile de la Bethesda, doar ca aici a trebuit sa activam optiunea eliberand teleportoarele din mainile altor banditi, dintre care unii tip "elite", denumiti in acest caz "baddass".
Lumea jocului e un sandbox desavarsit ticsit cu misiuni, iar nivelul de dificultate se ajusteaza automat in functie de cati jucatori sunt prezenti in lumea respectiva. Poti oricand sa explorezi in orice directie, fara limitari, fie pe jos, fie cu ajutorul vehiculelor. Mi-a placut, de exemplu, ca atunci cand doi jucatori impart acelasi vehicul, schimbul de locuri se face din mers, fara a fragmenta actiunea. Daca te-ai plictisit de coop, poti oricand sa pornesti un duel cu unul din coechipieri sau sa vizitezi arene special amenajate.
Grafic, Borderlands sta foarte bine, chiar daca ar putea sa nu fie pe gustul tuturor. Daca nu ati urmarit jocul de-a lungul dezvoltarii sale, trebuie sa stiti ca Gearbox au reununtat de curand la un stil realist (si cam maroniu spun unii), in favoarea unuia mai apropiat de benzile desenate, dar si de atmosfera destul de neserioasa a jocului. Cert e ca engine-ul Unreal 3 isi face treaba, cu peisaje impunatoare si personaje pline de caracter.
Cand l-am intrebat pe Randy care au fost sursele de inspiratie pentru joc, mi-a spus ca doar Diablo 2 i-a mancat peste 300 de ore din viata. Si intr-adevar, Borderlands pare sa imbine tocmai placerile simple si intense tip Diablo, cu o atmosfera post-apocaliptica aparte, elemente de shooter solide si un mod cooperativ aproape imposibil de gasit in jocurile recente.
Borderlands apare in aceasta toamna la sfarsitul lui octombrie pentru PC, XBOX360 si Playstation 3, avand toate sansele sa devina un clasic.
Galerie foto
Comentarii